Declaraţie de dragoste

30 decembrie 2006
  Avea poalele în cap ?i
pielea ei tremura sub mâna plin? de vlag? a dorin?ei. Dama gemea cu icnete
precare, iar muzica aceasta acoperea zgomotele dimprejur, g?l?gia. Înv??am
pentru prima dat? s? dansez pe ritmul interjec?iilor, pe vocale.
În clipa f?r? timp se auzea
sudoarea, pic, pic, pic, ca o ploaie f?r? anotimp, f?r? vârst?. Avea pieptul
atât de umflat de dorin?? încât nu mai putea respira dejec?iile din jur. Se
îneca, trup tulbure de femeie, f?r? aer, f?r? vise.

Am prins pe fug? un crâmpei
de privire când îi striveam trupul sub puterea f?r? de margini a ispitei.
Fiecare os scrâ?nea a dorin??, fiecare nerv zvâcnea sacadat, dar ochii ei nu
d?deau seam? nici unui fior. Lumina aceea vulgar? gonea atunci orice apus.

T?lpile ei pline de bezn?
?i desfrâu strângeau toate cutele umblate pân? atunci, pân? la mine. Se crispau
în zadar, c?ci nu puteau s? scape de palma mea, de buzele mele. O, zei! De ?tie
cineva care din noi era atunci sclav ?i care st?pân, primul s? arunce cu
piatra!
           Când se deschise în trupul
ei fereastra spre r?s?rit am sim?it pre limb? gustul dintâi, al facerii ?i
mor?ii mele. Ce dulce nectar, ce ambrozie, ce destin. Niciodat? nu am fost atât
de însetat, nicicând nu am avut lâng? mine fântân? preacurat?, limpede.
        Vedeam copil?ria, îngerul
din vis, zidul cet??ii mele, contractul dragostelor noastre, ploile f?r?
lacrimi, lunile-minunile, pove?tile, totul, tot. St?team deasupra lor, deasupra
ei. Când a încetat acel dute-vino de gânduri? Când a stat ?i când a tic?it
timpul?
             „E duminic?”, îmi spuse ea.
„A ?aptea zi”, spusei eu.
„Ziua de odihn?”, zise ea.
„E s?rb?toare”, gândii eu.
Brusc, timpul începu s?
tic?ie
„Tic-tac, tic-tac, tic-tac…”
?i nimic nu îl opri,
nimic… (Zufzuluf, Fragmente)

 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X